Europarlamentari, la pensie

Să vezi ce zice Pașcu, siderat: cică ar trebui să ai fie un simț de conservare atrofiat, fie tendințe sinucigașe, „dacă atunci când și așa ai puțini oameni apropiați, să faci tot posibilul să ți-i îndepărtezi și pe aceștia!”.

Pe urmă, zice iar, filosofic-cătrănit: „De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, chiar dacă e tot atât de adevărat că fiecare pasăre pe limba ei piere!?”.

Dar cui îi ziceee, de ce-i ziceee, cum o cheamă pe pasărea de-o criticăăă, numai Dumnezeu-drăguțul știe (și un văr de-al meu ornitolog), precum și curajul tăcut, dar nedisimulat, al fostului ministru al Apărării, care, n-am ce zice, combate bine domnule!

Postarea a apărut pe Facebook, a.m., atunci când, probabil, o fi rămas omul fără glas/cu gura căscată, neregăsindu-se pe liste…

Păi, ce să zic?! Ce dacă a fost dumnealui ministru, hăt, acum un secol, și un vice-președinte de PE, chiar zilele-astea, dacă n-a avut detentă; dacă n-a sărit la cap; dacă nu s-a făcut remarcat, zilnic, printr-o pitorească și cu poalele-n cap, dragoste nețărmurită de țara noastră, de Rromâniiaaa, pe care o calcă toți în picioare, lăsată la cheremul europenilor veroși; dacă nu s-a băgat, și el, la numărat de voturi, pe sărite, ca la „Șmen-Îndemânatic”.

N-a făcut și bietul domn” Pașcu gălăgie acasă la „tante” Europa, și n-a turnat dulceață în galoșii președinților de continent, câtă a turnat Maria Grapini, la Euro-Panaramă; n-a scris și domnul Pașcu la gazetă, în America, cestiuni arzătoare la ordinea zilei, cum a scris preotul greco-catolic Chris Terhes – care trăiește în California și este președintele Coaliției Românilor pentru Combaterea Corupției – ales de PSD ca să-i reprezinte, probabil, pe ai noștri, din State, la Europa Unită; n-o fi știind (ca să țină pentru sine) Mircea Pașcu tot atâtea câte știe Claudiu Manda, fost „șef de Serviciu” la Parlament, și nici nu s-o fi căsătorit/nu și-o fi cumpărat casă scumpă, zice-se, în buricul Craiovei, luna trecută, cum i s-a-ntâmplat tânărului pesedist, ca să primească și el un dar de nuntă și bani de rate la bancă, și ROBOR nou, la alegere.

A, că a mai zis câte una tare, puternică, hotărâtă, cum a fost aia cu elevii care s-au luat de profa Dăncilă, da! Dar mă tem că e mult prea puțin pentru forța sa de exprimare: „E vorba fie de repetenți înrăiți, care mai sunt în școală la vârsta de… 40 de ani, fie de niște lingăi „didactici”, care cred ca astfel fac pe plac Cotrocenilor, da” de i-o băga și pe ei în seamă cineva de pe dealul respectiv … Jalnic!?”.

Curat jalnic, coane Ionică, și alambicat, dar ia-i!!

Păi, asta e luptă la baionetă?! Pe viață și pe moarte? Până la capăt? Ca mâine, vin alegerile și are dreptate și înlocuitorul matale, Claudiu Manda, care spune, citat de „Sputnik”-Moldova: „Echipa de până acum nu a funcționat ca o echipă și am văzut lucrul acesta, colegi care puteau să facă mai mult, colegi care ne-au părăsit pe parcursul acesta„.

Ei, vedeți că unii au defectat? Ați crezut că Manda nu vede? Vede, că d-aia e pe liste: ca să vadă și să audă!!

Și pe urmă, cum vine asta: „Ar trebui să ai fie un simț de conservare atrofiat, fie tendințe sinucigașe, dacă atunci când și așa ai puțini oameni apropiați, să faci tot posibilul să ți-i îndepărtezi și pe aceștia!”.

Adică, Ioan Mircea Pașcu a fost apropiat de „Nenumitul” căruia i s-a atrofiat „simțul de conservare”, prezumtiv sinucigaș, doar cât s-a aflat europarlamentar pe bani grei? Adică, pe care nu-i pui pe liste îi pierzi de „apropiați”?

Păi atunci, ce să zic… Dacă Pașcu i-a pupat mâna lui Dragnea, așa cum a fost/este el, cu simțuri atrofiate și gata să sară-n gol, doar cât a stat prin PE, atunci mai bine „îndepărtat”, că pare periculos.

Și, până la urmă, a întrebat bine și ăla care a-ntrebat: „Dar europarlamentarii nu se pensionează niciodată, domnule Pașcu?!”. Nu!?